Cazurile Noastre Active si finalizate.

De câteva luni de zile, Iuliana a fost diagnosticată cu o boală cruntă, cancer (Limfom Hodgkin). De atunci și până în prezent ea se luptă contra acestei boli iar după un tratament fără nici un rezultat în țară, ea a fost nevoită să caute scăparea în altă țară, în Turcia.

La doar 19 ani, după ce primești un asemenea diagnostic, ce mai poți spera? Iuliana este o tânără veselă, cu speranțe și vise mari și are toată încrederea că va izbuti să biruiască această boală.

La 5 anișori, când deja ar trebui să mergi la grădiniță, când ar trebui să ai prieteni și să te joci cu ei, când ar trebui să te dai pe tobogan sau să simți nisipul, Ilinca, această fetiță de doar 5 anișori, este nevoită ca zi de zi să suporte durerea rănilor provocate de boală…

Fiecare zi este un chin pentru Cătălina. Câteodată un chin suportabil, o formă de supraviețuire, ori zile de nesuportat. În acele zile Cătălina rămâne mobilizată la pat, cu dureri groaznice.

De mai bine de 6 ani, Mihaela se confruntă cu coșmarul vieții ei. Dacă nu va face cât de repede transplantul de celule stem, ea va muri. Înfiorător, dar acesta este crudul adevăr… timpul este foarte limitat iar ea are nevoie de 118.000 euro pentru aceasta operație.

Numele ei este Antonia, are doar 4 anișori și nu mai poate umbla. Cancerul a avansat și i-a răpit mersul, ce avea mai de preț pentru a explora lumea și a se juca în voie. Cine o cunoaște pe Antonia, știe cǎ ea este un copil vesel și vioi, ce adorǎ joaca.

Ce poate fi mai dureros pentru o fetiță de doar 7 anișori? Poate că ea nu înțelege multe, dar părinții ei? Necaz mai mare nu cred că există. Elena este o fetiță foarte frumușică și talentată iar boala aceasta i-a spulberat orice vis, orice dorință de copilărie.

„Am aflat la naștere că băiețelul meu Robert are o problemă de exfoliere a pielii, fără să ni se dea un diagnostic clar. Șocul a fost mare pentru că a fost o sarcină monitorizată și nu înțelegeam de ce doctorii nu au văzut problemele din timpul sarcinii. Ulterior am înțeles că pielea nu se vede la ecograf.

Ea a venit pe lume așteptată și dorită de familia ei iar nimeni nu se aștepta ca trupușorul ei să fie bolnăvior, având în vedere că ecografiile nu arătau nimic. Când s-a născut, plânsul ei puternic și rănile de pe corpul ei, toate arătau că durerea era insuportabilă.

„Georgiana este ce am mai scump pe lume, lumina ochilor mei, raza mea de speranță…o cresc de mititică, ca tată singur și mereu am fost împreună, nedespărțiți.

”Mă trezesc de dimineață iar pe noptiera mea stau bandajele și cremele mele zilnice. Îmi desfac bandajele de ieri de pe mâini, brașe, picioare și spate și chiar dacă mă ustură teribil, reușesc să le îndepărtez cu grijă. Îmi aplic cremele ce mă ajută la ameliorarea durerilor dar pe mâini observ noi beșici apărute peste noapte.

Copiii nimănui sunt acei copii care se trezesc dimineața iar primul lucru se gândesc dacă vor avea ceva să mănânce astăzi. Ei sunt aceia dintre noi care se găsesc la orice colț de stradă dacă suntem atenți să îi vedem. Dorim să ne implicăm pentru aceste comunități iar alături de voi credem că lucrul acesta este posibil.

Cum ar fi ca să îți vezi băiețelul zi de zi plângând? Cum te-ai simți ca părinte să îl privești și să nu-i poți face nimic? Bogdănel este așa de când s-a născut, nu a trecut nici o zi fără să fie bandajat. Rănile lui sunt atât de multe și dureroase…